Catre Tur Virtual

Ţăranul vechi nu se înconjura de lucruri multe, strălucitoare şi moarte. Obiectele lui erau puţine la număr, niciodata pur decorative, impersonale, anorganice. Avea la îndemână lucrul viu al mâinilor lui care chinuiau materia şi o înnobilau prin suferinţă. Torturile cânepei, ale lemnului, ale grâului se sfârşesc prin apariţia lucrului martir. Poveştile spun că orice alcătuire aparent umilă a casei, orice lucru domestic are puterea să te salveze de la moarte. În condiţii extraordinare lancea, gluga şi fluierul ciobanului tânăr, străinel, căruia cântecul nu-i dă numele, veghează moartea stăpânului lăsat în paza lor sfântă. Împrejurările grave trezesc energia lucrurilor ţărăneşti. Din aparenţa profană se naşte o putere nebănuită. Un muzeu viu, făcut împotriva lucrurilor moarte, trebuie să rostească aceste sensuri străvechi fără cuvinte

Pieptănarii, în povești și în arhive




Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă luni, 19 noiembrie 2018, de la ora 18.30, la Clubul Țăranului, la o nouă întâlnire din seria Conferințelor de la Șosea. Petre Matei – cercetător și istoric în cadrul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, și Cătălina Tesăr – cercetător și antropolog la MNȚR, vor vorbi despre Pieptănarii, în povești și în arhive.

În contextul reformei agrare de la 1920 și al unei agriculturi slab mecanizate, romii pieptănari din SE României, înca nesedentarizați, lucrează și trăiesc vara pe marile moșii agricole, iar iarna practică comerțul ambulant prin sate. Mobilitatea lor răspunde nevoilor economice ale epocii. Cu toate acestea, stilul lor itinerant de viață este perceput ca un pericol atât de către poliție, cât și de către autoritățile locale. În timpul celui de-al doilea război mondial, romii pieptănari, aflați în plin proces de sedentarizare, sunt deportați în Transnitria, categorisiți a nu avea „mijloace de existență sau ocupație precisă din care să trăiască în mod cinstit prin muncă, și deci constituie o povară și un pericol pentru ordinea publică”.

Îmbinând perspective antropologice cu perspective istorice asupra formelor de mobilitate și a activităților economice practicate de romii pieptănari din SE României în secolul XX, prezentarea pune față în față mărturii personale cu documente de arhivă pentru a răspunde la întrebări de genul: Cum explicăm criminalizarea nomadismului? Este nomadismul romilor o trăsătură culturală ori o opțiune economică? Cum explicăm practicarea agriculturii de către romi așa ziși nomazi? Vom concluziona cu întrebări generale despre cum citim arhivele și cum ascultăm poveștile oamenilor sau cum putem îmbina cercetarea antropologică cu cea istorică.

Intrarea este liberă.

 




înapoi la pagina principală
 
inchis