Catre Tur Virtual
Orice carte e un obiect care se citeşte. Uneori, chiar şi un covor ţărănesc este un obiect care poate fi citit. Şi atunci, ce le aseamănă şi ce le deosebeşte?

Le aseamănă faptul că sunt lucrate de mână, bucată cu bucată; de aceea nu sunt două la fel şi nici unul nu e perfect. Le aseamănă faptul că materia lor trebuie pipăită, mirosită, privită îndeaproape şi tratată cu grijă, pentru că este o materie naturală foarte puţin prelucrată, care mai păstrează încă forţa, dar şi perisabilitatea vieţii. Şi le aseamănă faptul că ele reprezintă urma unui gest individual de creaţie şi a unui efort care îţi este destinat ţie personal; există slabe şanse ca (alt)cineva să mai aibă un obiect exact ca al tău.

Unele cărţi-obiect nu mai există decât în biblioteca muzeului, ca exemplare unice. Merită văzute măcar. Altele se nasc acum, cu ocazia vreunei expoziţii sau a vreunui târg. Încearcă să nu le ratezi. Altele vor veni, pe măsura dorinţei fiecăruia. Îţi doreşti o anumită carte-obiect? Propune-o şi poate o vom realiza.

„D-ale Carnavalului”. Despre Cuci și Fărșang




Conferință susținută de Anamaria Iuga
22 februarie 2018, orele 18, Clubul Țăranului



Muzeul Național al Țăranului Român vă invită joi, 22 februarie 2018, de la ora 18, la o nouă ediție a Conferințelor de la Șosea. Etnologul Anamaria Iuga va povesti despre cum se sărbătorește Lăsatul Secului în unele zone ale țării. Intrarea este liberă.

Vom discuta despre semnificațiile contemporane ale sărbătorii și vom viziona două montaje video cu obiceiuri documentate în două localități din România: Fărșangul (2009, Dognecea, Banatul montan, cercetare inițiată de grupul „Orma. Sodalitas Anthropologica”, Cluj Napoca), și obiceiul și festivalul Ziua Cucilor (Brănești, județul Ilfov, documentat alături de voluntari ai MNȚR între anii 2014-2016).

În fiecare an, trecerea de la iarnă la primăvară, ca și trecerea de la un an vechi la unul nou, este marcată de sărbători menite să alunge spiritele rele și iarna, și să anunțe, deopotrivă, renașterea simbolică a lumii, asigurând prosperitatea comunității. Astfel este și Săptămâna Lăsatului Secului de brânză de dinaintea postului Paștilor, ce aduce cu sine Carnavalul, nu numai la noi, ci și în numeroase țări din Europa ori de pe alte continente. Carnavalul, ca ritual ce inversează ordinea socială și suspendă comportamentul obișnuit, obligă participanții la acțiuni încărcate de sens, la folosirea măștilor și a accesoriilor ce ocultează astfel identitatea celui deghizat, absolvindu-l de responsabilitatea acțiunilor.

Ultimele zile din săptămâna Lăsatului de Sec fac trecerea spre o perioadă de abstinență și de purificare, fiind, totodată, asociate venirii primăverii, astfel că reverberează semnificații străvechi. Prevalează excesele alimentare, iar în unele părți ale țării, se aprind focuri pe dealuri și are loc obiceiul Strigarea peste sat („Alimori”, „Priveghi”, „Hodăițe”, „Urălie”). În Transilvania, în comunitățile de maghiari ori de sași, în Banat, la sași, dar și la români ori la băieși sau chiar și pe malul stâng al Dunării, mai ales în comunitățile de bulgari, de Lăsatul Secului, oamenii se maschează și au un comportament carnavalesc la obiceiul ce poartă numele de: „Zăpostit”, „Fărșang” ori „Cuci”.


 

 


înapoi la pagina principală
 
inchis